Taracanul de pe tumbă

    E trecut de miezul nopţii da ochii mei se hoalbă-n pod. Pe vremea asta studenţii normali  încep a stinge luminile şi internetul. Da eu îs cam cu mult în urma lor şi niciodată în rând cu lumea. Mă ghemuiesc pe partea stângă şi admir trandafirii de pe perete, ridic telefonul de sub pat de vreo cinci ori consecutiv să văd cât o fi ora. Nu mă ia. Chestia cu număratul pân la o sută tot nu ajută, eu ajung de fiecare dată pân pe la 5, 7 şi mă pierd în idei. Am schimbat şi poziţia de dormit la 180 de grade. Zero. Şi ceai din tei şi mentă dragă doamne am băut. M-am dezvelit că muream de cald, am încălţat ciorapii că-mi îngheţaseră picioarele, am schimbat pijama groasă pe cea subţire, am înşfăcat doi biscuiţi de pe tumbă. Numai nu ştiu câte am mai făcut până să-mi vină somnul. Am ascultat pentru prima dată şi muzică cu picături de ploaie, cică ajută. Aha, precis. Aveam impresia că cineva bate cuie în capul meu.

     Aşa mă gândesc la una, şi apoi la alta până mi se năzare că văd o umbră pe perete. Da, e umbră. Ceva burduhos cu patru picioare.  Se opreşte la intersecţia dintre tavan şi perete şi-mi face din mână parcă. Tare nebun mai trebuie să fii ca să mă chemi pe mine sus, pe pod. Îi zic în şoaptă că eu nu pot ajunge până acolo şi-l rog să coboare pe tumbă. Am spus asta din politeţe şi din scuza de a nu mă ridica din pat. Da el, taracanul, asta şi face. În câteva secunde îl văd cocoţat la mine pe tumbă.

Se urcă pe capacul parfumului să-mi cerceteze camera  de la înălţime. S-a convins că celelalte suflete dorm, numai al meu îşi caută astâmpărul sub plapumă.  Mă compătimeşte din priviri şi mi face cu glas triumfător:

- Nuu, ce? Azi vorbim iar cu taracanii de pe tumbă?

- Adică? De ce iar?  Mă ia mirarea pe dinainte.

- Da marţi, joi şi ieri când era ora 2:00, 4:15 şi 5:40 cu ce te-ai ocupat înainte să adormi? Ai uitat?

- Nu cred, de obicei fac cam aceleaşi lucruri atunci când nu pot adormi. Cred că m-am ridicat să beau apă, să verific alarma la telefon, să înlocuiesc pijamaa şi alte chestii. Ce treabă am eu cu tine?

- Ia ascultă mătăluţă. Tu singură m-ai chemat încă din prima seară să mă întrebi cum va fi vremea mâine. Şi după asta m-ai pus să-ţi ascult fel de fel de prostii pe care alţii nu le ştiu.  A doua oară mă întrebasei dacă eu am iubită, dacă trăiesc la tine în cameră şi alte detalii personale. Dar ieri….Ieri am fost nevoit să-ţi citesc din cartea “Viaţă furată”. Pesemne ţie-ţi era lene ori erai prea obosită.

     Mă uit eu atent la nenea Taracan care stă pe marginea tumbei şi-şi dă în scrânciob picioarele. Avea exact mutra mea şi aceiaşi privire. Nu puteam să nu-l cred pentru că sunt în stare să vorbesc până şi cu papucii.

Aşa că-i criu pe o foaie un bileţel: “Azi despre ce vrei să vorbim?” şi-l las frumos la capătul patului. Interlocutorul meu îşi pune ochelarii de dimensiunea cerceilor mei minusculi şi desenează ca răspuns un cracaleţ de om cu trei fire de păr pe cap.  Iar  dacă eu am ajuns să vorbesc cu taracanii, apoi gândacii mei din tărtăcuţă s-au priceput că dezbaterea de azi va fi despre bărbaţi. Şi-a tras o foaie A4 în spinare, ca nu cumva să-i îngheţe trupul, şi-a potrivit pantalonii şi cu mâna sub bărbie a dat start conversaţiei noastre.

     Pentru că nu a fost de acord cu ceea ce credeam eu a trebuit să mă mângâie, să-mi tragă plapuma peste picioare, să aşeze albiturile acolo unde eu le făceam boţ. Ba chiar l-am ameninţat că-l pun la ora asta să-mi prăjească cartofi dacă nu ajungem la un compromis în idei. I-am mai povestit cum pe un frate de-al său l-am omorât dăunăzi pe uşa dulapului cu o uşoară lovitură de papuc de cameră. I-am zis în glumă, să văd cum o reacţiona. Dar precis că l-am băgat în sperieţi.

     Nu ţin minte la ce oră şi în ce fel am adormit dar când mi-a sunat alarma la ora 6:30 am găsit alt bileţel pe tumbă.  Acolo scria: “Tu nu te comporţi frumos cu taracanii, tu nu-i asculţi. Diseară nu vin. Caută-ţi alt taracan. Noapte bună.”  Îl citesc somnoroasă şi-mi zic că am păţit-o. Şi de atunci am câteva zile bune de când aştept după miezul nopţii să vină taracani pe pereţi să mă consoleze atunci când eu nu pot adormi. Îi caut şi pe tumbă, poate..poate sunt…dar de fiecare dată nu-i găsesc.