Sursa foto: YouTube
Asta nu se întâmpla chiar demult, era cam pe vremurile când Moldova avea preşedinte nou-nouţ, ales cu mare cinste şi logică pură moldovenească.
În satul Chiorăştii Noi din raionul Chioamba, trăia o familie certată cu statul- familia dodon. Ori se jăluiau că n-au cu ce plăti lumina, ori că de ce s-o scumpit gazul, ori cereau indemnizaţii mai mari. Cum nu făceau cei de la preşedinţie, familia asta tot nemulţumită rămânea.
Soţia lui, Marta, avea salariu de învăţătoare. Tuhma 1300 de lei pe care cu greu îi putea împărţi la cei 7 copii. Fiodoraş, că aşa-i zicea satul, pentru că statul n-o avut grijă de el o rămas şomer. Mă rog, mai făcea calâmuri prin sat ca să achite facturile. Un legat la vie, o fântână săpată, ori pe deal cu vacile.
Numai el ştie săracul cât de tare urăşte conducerea şi pe cei de prin partide. Dar s-a întâmplat iaca o dată să-şi vândă raţiunea pe care n-o avea pentru 200 de lei. Amu în toamnă, când o avut loc alegerile, au venit cei de la primărie şi i-au zis:
- Ţie 200 de lei îţi prind ghini, aşăi?
-Ghini.
-Apu mâini la ora 12 să vii la avtobus, a să te cătăim pân în capitală.
Multe întrebări n-o pus. S-o dus, o strigat trei ceasuri sus cutare ş-o făcut rubla. Ce-i drept din cei 200 de lei şi-o permis să cumpere nouă îngheţate în păhăruţ, că-s cele mai ieftine şi-o palcă de cârnaţ, că demult copiii nu mai puseseră în gură bucăţică de carne.
Dăunăzi o primit factura la lumină pentru luna ianuarie şi i s-o sculat părul din cap. Toată ziua o crucit prin ogradă Union Fenosa.
Ultimul balon de gaz l-o cumpărat la Paştele trecut. De atunci bagă în plită ciocălăie şi crenguţe verzi. Îi vine deseori să-şi ia lumea-n cap şi să plece. Da unde? Că el din Chiorăşti n-o ieşit în viaţa lui.
Da când o mai auzit că iaca se scumpesc şi pastilele la farmacie, l-o apucat damblaua cu totul. Şi aşa avea prin sertar numai câteva jumătăţi de ţitramon, iar în loc de apă oxigenată ai casei foloseau samagon de 70 de grade.
Staţi să vedeţi ce bătăi de cap îi face droaia asta de copii.
Pe aîşti mai mici la grădiniţă nu-i primeşete pentru că ei n-au bani de cadouri educatorilor. Câţiva de la mijloc se duc pe jos la şcoala din satul vecin cu haine şi încălţăminte de prin mahală. De rechizite, manuale şi altele necesare pentru studii nici nu mai aduc vorba. Aist mai maricel o terminat numai nouă clase, că de bac se teme şi nici nu-i trebuie după spusele lui taică său. El e mândria lui tata, căci învârteşte bani atunci când sătenii au nevoie de ajutor la construcţia unui sarai nou sau să schimbe acoperişul casei. Fata cea mare, cu 19 ani de experienţă în viaţă, e `luată` cu un pescar de peste deal şi cere regulat de acasă bani. Când au 50 de lei e bine, când nu- îi trimit brânză şi slănină.
Televizor n-au la moment, pe ultimul-în alb negru, l-au vândut pentru un sac de făină vara mai trecută, când din cauza secetei mai n-aveau ce pune în gură. Radioul la fel lipseşte, dar asta nu înseamnă că sunt rupţi de realitatea politică şi socială a ţării. E suficient câd vine de la adus vaca şi după ce o leagă frumuşel de coarne să iasă la uluc, la sobranie şi pe dată-i informat.
Acolo sunt colegii lui de [presă] care pot să spună când, cum şi cine o majorat din nou taxele la carburanţi.
Ultima vreme, Fiodoraş al nostru are numai coşmaruri. Ori visează preşedintele, ori premierul, ori iară preşedintele, ori mai mulţi preşedinţi, ori pe unii din partid. Aseară îi cerea Martei prin somn toporul, îi era necesar cică pentru o întrevedere bilaterală cu preşedintele. Altădată se interesa cine mai are prin sat granade, tot pentru interesul satului vroia să le folosească.
Iar pentru că la moldoveni vorba e alta: cum visezi- aşa şi faci, tare retrăiesc ca nu cumva să facă Fiodoraş vreo prostie statului.