Nu știu cum voi, da iaca eu la bunica m-aș duce și de trei ori pe zi, cu toate că ne despart vreo doi kilometri și că de fiecare dată bicicleta cu care pornesc la drum mă dă de sminteală. Cel mai des o făceam diminețile și serile, atunci când duceam și aduceam căprițele de pe deal. Mă porneam cu rezervă de timp să reușesc să trec pe la ea, ori eram poftită pentru toată ziua la ajutor. Spălat țoluri la uluc, prășit, făcut compot, dat cu var, smuls buruian ori păstărit fasole.
De îndată ce îmi lăsam prietenele cornute în grija ciobanului, treceam iute pârâul și fuga la bunica. Ajunsă în gospodărie, trag cu coada ochiului prin prejur să văd cam ce treburi îs ale mele azi. Și după cum îi tradiția, bunica numai mă vede că mă întreabă:
-Ce vrei să mănânci? Iaca am niște lapte călduț de dimineață. Facem repede șo măliguță?
Eiiii, da cum să zic eu nu și să rezist în fața lăpticului proaspăt și a gustoșeniei de măliguțe. Eu când mănânc, bunica mai mult se uită și-mi ține companie, căci dejunul ei este cu mult mai devreme decât al meu. După mâncare, trec prin căpșuni, rup mere încă verzi din copac și probez mazărea din grădină dacă e dulce. Antrenament înainte de muncă. Cer de la bunica un hălățel de-al ei și un șorț, și strâng părul sub un batic alb. Tare-mi mai place când îi semăn. Când văd ochelarii pe vreo masă uitați de ea, îmi permit să-i încerc și mi se pare că-s bunica 2.
Întâi trec pe la cotlon, socot cam câte brațuri de ogrinji mi-ar trebui ca să încălzesc castronul de 60 de litri cu apă de ploaie pentru spălat. Apoi gătesc tazurile mari pentru clătit și căldările cu care să mă duc la apă.
-Bunicaaaa, da unde-i radioul?
-Da ventilatorul pot să-l pun în cuhne? că am să mă înăduș.
-La găini câți pumni de macuh să pun la înmuiet?
-Da de unde să iau păsat pentru puișori?
-Bunicăăă...pisicul cel sur nu l-ai văzut?
Cam așa se aude toată ziua în timp ce bunica ba e în beci, ori în grădină, ori în pod sau prin sarai. Da eu așa o strig cu glas și întreb ca să audă și vecina Varvara.
Pe la jumătatea spălatului, bunica întreabă dacă nu cumva am flămânzit. Da eu îs nesătulă și fără să mă întrebi.
-Iaca am scopt niște brânză și am făcut caș. Îi de șel care scârție, cum îți place ție. Du-te în grădină și rupe niște roșii, da vezi nu cumva să mi le dregi pe cele de sămânță. Da în grădină la bunica eu îs gospodină. De fiecare dată rup taman de acolo de unde nu trebu.
-Da vin de cel negru mai ai? că l-a noi s-o terminat, da vreau așa de tare.
-Pentru tine am, iaca slobod o cănuță.
Și stăm noi cu bunica în fața casei pe patul din fier așternut cu niște păretare colorate moldovenești și hodinim. În fața noastră vreo cinci motănei se tot bagă printre picioare, se aud mai încolo niște rățuște, câinii stau tolăniți cu limbile de-un cot, niște găini dau de veste că s-au răsplătit pentru mâncarea de dimineață. Niciun minut de liniște în ograda asta. Răsuflă aici până și râmele din clanțul puilor.
După ce am terminat cu clătitul și întinsul covoarelor pe gard, am de spălat niște borcane în care a fost chișleac. Bunica în timpul ăsta vine din fundul grădinii cu un brățoi de mărar smuls. Apoi îl pregătește pentru sărat. Pe urmă înșfacă o cloșcă. Pune o haină mai veche pe ea și o cercetează de păduchi. Dacă se termină cloștele, trece la motănei, că tare îi mai sunt dragi și-i corcolește. Nu cumva să bolească de păduchi. Și iaca eu nepoțică harnică fuga încolo, fuga încoa, aud că sună telefonul. Telefon de ăsta cu cifrele în cerculețe, cu sunet identic ca la restul satului. Și eu într-o fugă las totul baltă și răspund la telefon. Să zic eu Alooo, da bunica nu-i....e mare realizare pentru mine. Ajunsă în tindă, iau poziția bunicăi și apuc receptorul.
-Raia? Bună ziua. Ai să mă împrumuți cu vreo doi pumni de făină?
-Nu-i Raia, e nepoata ei la telefon, răspunde mândria din mine. Am apucat și eu o conversație cu vecina, mare bucurie.
-Hai dă-o te rog la telefon, face vocea tantii Nina.
-Iaca o chem din grădină.
-Bunicaaaaaaa....iară răsună toată mahala. Te cheamă la telefon.
Iaca soarele aproape-i sus, da eu mai am încă de udat în grădină și de muls caprele bunicăi, că pe ea o dor mâinile. Mă duc iar la telefonul fix să o anunț pe mămica că am încă o grămadă de treburi de făcut, pretext să rămân la bunica pe duminică. Pentru că am fost harnică primesc doi leuți. Eu știu ce să fac cu ei, trecui drumul și cerui de la nea Colică o înghețată. Ziua mea de sâmbătă petrecută la bunica la ajutor nu se încheie cu înghețata mâncată, ci cu vocea frumoasă a crainicului care citește povestea de seară la Radio Antena C și cu mine în prag spălându-mi picioarele în lighenaș. Mâine, duminică, știu ce mă așteaptă la bunica, plăcințele la comandă, mămăligă cu jumări și scrob, permisiune la desene animate, încă o înghețată, data asta pentru că e duminică, și alte dulciuri ascunse de bunica prin hainele din dulap. Și tot mâine, vin la bunica frații și verișorii. Parcă o văd pe dânsa cum are de așternut din urma noastră paturile și covoarele trei zile.
De regulă, duminica la bunica apar întâi nepoții, copiii ei din urmă. Și cum îi duminică și bunica îi are pe toți cei cinci nepoți în ogradă, ar fi păcat să se ducă ea după o căldare de apă. Când e cald tare și avem chef, stă poarta deschisă și ne întrecem pân la fântână și ne ghilosim cu picioarele în uluc, vărsăm toată apa din vase special că să avem drum la fântână. Îi umplem bunicăi butoaie cu apă să aibă de udat, schimbăm până și apa de la toate orătăniile că ni se pare că tot de puține ori ne-am zghihuit la apă. Da se mai întâmplă uneori că bunica are nevoie doar de o căldare de apă, și iaca pe aceea n-are cine o aduce.
-Care acolo pe alături? Îi strigă bunica pe cei cinci pe nume. Adușețîni măi o căldare de apă răși.
Și din cei cinci inși prezenți la fața locului, se întâmplă cam de fiecare dată în felul următor:
Primul, niș n-o apucat bunica să-l vadă când o zbughit-o pe poartă.
Al doilea repede o scos telefonul și chipurile îl sună mam'sa.
A treia, nepoata, spune în voce tare: Aaaa, da eu am uitat să pun înapoi cloșca pe ouă. Și dusă o fost.
Al patrulea se face că l-o strigat moșul: Da nenea Grișa. Amuia vin.
Și rămân eu. Apuc căldarea neagră jămălțuită de toartă și-o iau încet la vale, da în gându-mi le fac eu felul data viitoare. Și înghețate am să le cumpăr și la plăcinte am să-i chem.
Comentarii
Trimiteți un comentariu