„Capusneac” cu zahăr

     

       Te întorci dăunăzi de la magazin și te întâlnești cu vecinul de la bloc. Ăsta îți vede cumpărăturile, le enumeră și te întreabă ce-ai să gătești. Evident că-i spui că faci doar o sălățică. Așa-ți veni pofta la moment. Da el te ischitește că de ce nu faci capusneac? Dap de ce chiar? Îi spui că ai să faci mâine. 
       Apoi iaca a doua zi vii lihnit de foame de la lucru și ți-i a mânca de nu mai poți și te gândești la propunerea vecinului. Ooo, taman la țanc, raz, dva, tri cum s-ar spune și mâncarea e gata. Da foamea e puternică și te roade. Așa că tu începi a vorbi cu roșiile, cartofii și varza în timp ce le faci felul și le arunci în cratiță. Și cum ești gospodină adevărată și tocmai ți s-au terminat proviziile de morcov și ceapă, nu mai ai din ce face prăjeală, așa că treci direct la partea a doua. Cureți repede trei cartofi, îi tai așa ca să nu-i pierzi pân la gură și-i arunci la foc. Pe urmă vorbești puțin cu varza și o rogi să fiarbă cât de repede posibil. Găsești o roșie rătăcită și gândești că nu i-o sta rău la un loc cu celelalte alimente pentru capusneac. Mai tuflești o frunză de dafin, ardei boabe și o galină blancă pentru gust și aștepți marea minune.
     În timpul ăsta, dai târcoale din trei în trei minute să vezi dacă nu cumva e gata, nu de alta da stomășica cere deja demult. Unde e foame, acolo vine și somnul am înțeles. Că n-o trecut niș 20 de minute de când te rogi în fața aragazului că ți se încep a înduioșa ochii și a prinde paiangeni la gură. Da tentația să mănânci totuși e mai mare. Îți zici în sinea ta că încă 10 minute de așteptare și imediat la culcare. 
       Somnul vine, prea repede vine. Tu cedezi. Ai așteptat doar 6 minute. Bagi lingura în cratiță și faci vreo două vârtejuri. Bagi și nasul în cratiță să miroși. Ei ce poți să spui: așa și așa. Niș la vid nu prea seamănă a ceea ce arată în rețete, da de culoare și miros mai bine taci. La o foame și cârnațu-i bun, mă rog. Și când mai-mai să-i faci prima probă îți dai seama că sarea și capusneacul la tine în cratiță nu s-au întâlnit. Iai frumos borcănelul de pe raft, scoți capacul și pui vreo două linguri bune. Că știi că îți place așa mai cu gust. Ai pus, da? Tare mă bucur.
       Bravo. Pot să te felicit. Numai ce ai pus două linguri de zahăr în capusneac. Feghiuță, alooo! Deschide ochii, nu dormi din mers!
Ap nu mai bine mă culcam eu flămândă din prima? Niș n-am pus limba pe „gustoșenia” de mâncare.  Am mâncat mai în scurt amuseara. Gustos o fost.