-Varvara, du-te și rupe din grădină niște patlajeli, ceapă de asta cu cozi, și câțiva cățăi de usturoi gătește.
-Aga, numai atâta s-o auzit drept răspuns de după oghealu cel de lână, pe care Varvara îl torturează chiar și-n plină vară.
-Ilie, vezi ce-s cu săpili șelea. Una era ruptă, da gătește-o tu cumva. Și ascute-le te rog pe toate, eu să nu-mi stuchesc sufletu când oi prășî.
-Amu mă duc, face aist' mai mare. Amu mă duc asta înseamnă în cel puțin jumătate de oră. De asta și-i fugărește Raicica de dimineață.
-Doiniță, ai grijă de păsări. Ripedi-ti amu o fugă și rupe niște urzâcă moartă de sub gard pentru iepuri. Șî din partea șei de la cartoafe rupe și pentru păsări șeva, c-or zdohni de foame pân venim noi. Mai în scurt, vezi să șie ordine, să nu merg eu din urma ta să verific.
-Mamă'i, eu știu și trebu să fac, ripostează cea mai responsabilă din familie.
Raia și-o băgat mâinile în făină. Să te duci la prășit fără plăcinte nu-i prășit moldovenesc. Pân' se odihnește oleacă aluatul, o dres repede găina cea neagră care șchiopăta. Doi cartofi acolo, niște prăjeală de ceapă și morcov, găina tăiată, și-n cratiță la fiert. O mai aruncat la urmă niște bob verde și leuștean. I-o dres gustul și i-o pus capacul.
-Măăăăi, strigă femeia prin ogradă. Șini l-o văzut pe tat'to? Da când unu ascute sapele în sarai, altu rupe buruian de sub gard și al treilea îi cu fundu în sus prin grădină, nici n-are cine te auzi.
-Ghena! Măi Ghena! îl vede soția pe scări în fața casei cu țigara în gură, după cum ii ritualul de dimineață.
Colică și Chiril vin? Du-te dar și sloboade niște jin din beși. E de șel alb, că n-o să vă șie niș dracu. Că de aist negru avem tare puțin pentru hram. Și vezi, nu mai mult de 3 litri, că ți-l vărs pe loc.
E trecut puțin de ora 5, găteala pentru prășit se cam apropie de final. Interacțiunea la ora asta de vârf e la nivel:
-Haideți măi șâț puni șeva în gură.
-Ghena, nișcă-te, că iaca soarili-i sus deamu.
-Ilie, butâlca șei de 5 litri ai umplut-o cu apă?
-Maaam, unde-i pălăria mea?
-Raia, țâgările ni le-ai pus?
-Eu am să-ni eu rându șel din marjină.
-Sapa asta lată îi a mea, dăni-o. Tu niș nu știi a prășî.
-Ieșiți mai repidi pi poartă că pun lanțuhu amu.
Gata, parcă îi regulă: toți frumoși, gătiți de lucru, cu sapele în gât, cu apa în mână, mâncarea pe bicicletă și mama cu torba de haine și peliculă în caz că dă vreo ploaie.
Nu vă mai spun cum o început ei a prăși, că trebuie să știți. Mama și-o făcut de trei ori semnul crucii și-o zis cu Doamne ajută. Tata așa o măsurat din ochi buruianul și o tras o țigară pentru început. Da ceilalți și-au împărțit rândurile. La ei, hatul (primul și ultimul rând al cotei, cel mai bătut, plin de curnuți și de-a oaia) aparține gospodarului. Cine dacă nu el să tunchească sapa.
Și iaca așa: dăi la deal, hai la vale, sui pe rândișor, rărește popușoii, taie bine curcubițâca, mai trage un gât de apă ori de vin și ștergeți sudoarea de pe frunte. Mai spui una buruienoasă, ori ei pe cineva de cur (vorbă din popor) ... ei și numai câte nu mai faci când ești pe deal la prășit să-ți treacă mai repede ziua.
Aproape ora două, socoate așa după umbra soarelui Raia.
-Și? Ni dușim o fugă sub plop să mâncăm? face femeia la muncitori. Nici n-o apucat să întrebe ca lumea, că sfolocii șii trii erau deamu în vale și săpili lor gătite pe alte rânduri.
Fetele au ajutat la așezat masa. Pe niște ziare și o coftiță au fost scoase plăcințelele care încă mai abureau, roșiile tăiate, brânză sărată felii, slănină cu usturoi, ouă fierte, ceapă și niște pâine. De vin o avut grijă Ghena, nu retrăiți. Pachețelul cu sare o fost desfăcut și poftă bună cum s-ar spune. Da după ce-ai strâns vreo șapte rânduri de sudoare, și ți-ai fript tălpile, și te-ai ars la soare... acu sub plop, la umbră și răcoare, când vezi rândurile frumușele, așa mai merg plăcințelele, brânza, ceapa și slănina, că se duc singure pe gât. Bună-i brânza, nu-i ca ceapa, dar nici vinu nu-i ca apa, vorba gospodarului.
Da mai mare plăcere după masă e să stai așa ghinișor la hodină cu spatele pe bolohani și cu un pai de chirău între dinți. Mai ales dacă prinzi puișoru cel de somn pe care îl pune la dispoziție gospodina, pe care tot ea îl scurtează și lungește după propriul plac.
-Hodinim, hodinim? răsuflă greu nea' Trofim, ajuns la via de alături.
-Olecuțâcă la umbră.
-Ei hai cu Doamne ajută, îngână vecinul de sapă.
-Mânțănim, șî mătale tot. Cam la amiază te-i pornit, constată în șoaptă Raia mesenilor.
Fuga-n deal, fuga-n vale, pe unde popușoii tăiați din greșeală astupați, pe unde holbură verde din urmă, câte o sapă la vecinul care rămâne de gloată și cu gândul la casă, iaca, iaca, văd muncitorii și iepurele din capăt.
-Iacatălâi șî iepurile. Ghena, îi al tău, prinde-l. O opintit bietu bărbat ultima sapă de parcă ar fi fost ultima suflare pe azi și de parcă nu i-o fi plăcut pe deal.
Muncitorii, cu palmele bătătorite și frunțile asudate își pun instrumentele pe umăr și coboară dealul. Sapele, obosite, se lasă duse acasă. Ghena și ceilalți doi camarazi își aprind țigările și nici nu privesc în urmă la rândurile curățele acum și cu popușoi frumoși și nalți. Copiii, numai zghih tot drumul spre casă, pesemne n-au fost la deal, n-au prășit și nici nu-s trudiți. Ei nu simt nici răcoarea, nu văd nici amurgul care se apropie și nici nu aud cântatul chiriecilor. Sunt încă copii, foamea și dorul de casă îi zădără prea tare ca să fie cuminți.
Mama și soarele, mai domoli la mers, chibzuiți și scăldați în gânduri, în liniștea serii care se lasă mulțumesc Domnului că a ținut vremea cu ei și că au încheiat ziua de muncă. Și-au făcut planuri pentru mâine dimineață să-și dea întâlnire în grădină la ora 5 și și-au continuat în tihnă drumul.
Sursa foto: wall-street.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu