-Costicăăă!! Costică? face semn de după maline Ion lui Costică să vină pân la gard.
-Hai oleacă pe toloacă să ne jucăm fotbal. Băieții deamu îs acolo. Amu am fost și am văzut.
Se referă Ion la băieții de prin clasa a 6, a 7, care-s mai marii pe teren. Că ăștia mici, mai mult aduc mingea de prin buruiene decât joacă.
-Măi Ion, nu pot amu să ies. M-o pus mama să strâng vreo trei căldări de prune. Mama amuș o să le ceară, n-am cum să scap.
Supărat, se întoarce Ion acasă și se gândește ce alt baistruc să cheme în drum. O fost la Petrică, da tata lui i-o spus că nu-i acasă. Ștefănel taman amu o luat priseagă pentru tentativă de a ieși în drum când este de lucru. Ei aica niș n-ai cu șini ti duși. Revine Ion la prima candidatură, Costel.
Data asta prinde la curaj și ajunge drept în fața casei.
-Tanti Natașă, se poate să mă duc la voi în grădină să-l ajut pe Costel la strâns prune? parcă se roagă băiatul vecinei.
-Ei nu se poate, chiar te rog.
Procedeul de stat cu fundul în sus sub prun al celor doi n-a durat mai mult de 15 minute. Au pus căldările pe prispă și au anunțat că au isprăvit. Erau pe jumătate ieșiți în drum când mama strigă:
-Costel, dap ți-am zis parcă și loboda ceea din grădină s-o smulgi și s-o urci pe casă. Hai, hai. Că numa la zghih ți-i gându.
Ei cum iaca pot mamele să strice planurile la jucat?
-Ioane, mergi să mă ajuți și la buruian? Terminăm fuga și ne ducem la fotbal. N-o prea fost încântat Ion de lucru în gospodărie străină, dar s-o dus. În exact poziția precedentă au petrecut încă o oră. Da Ion nu ți-i prostu să lucreze când sufletul îi la joacă, așa că și-o anunțat prietenul că amuș îl scoate el în drum. O aruncat de pe la poartă șlapii din picioare și într-un suflet în casă. I-o șoptit ceva la ureche mamei și pe loc i s-o înseninat chipul. Ce i-o spus, problema lui, ce-o să urmeze, nu-i treaba noastră.
Apucă femeia furca telefonului și învârtește cu degetul de vreo cinci ori.
-Alo, bună seara, cumătra! Ce munciți?
-Noroc, cumătră. Da iaca prin grădină.
-Ian trimite-l pe Costel o fugă pân la noi, să vă întorc datoria.
-Lasă, Viorică, sticla șei cu vin, că tot n-am cu cine-o be.
-Lasă tu jălea. Trimite-l dacă-ți spun.
Ei hai, dacă o rugat-o cumătra.
-Costicăăă! răsună tuhma pe după sarai. Ian dute pân la nanta Viorica o fugă și vezi și vre.
În două minute, cavalerii cu mere în buzunare și cu fluere din cuctă în mâini se îndreaptau voioși spre toloacă. Da nansa Viorica, cu sticla sub braț, o trecut drumul. N-o mai întrebat-o cumătra unde ii Costică al ei și niș nu s-o mai gândit că are să smulgă loboda ceea degrabă. O înțeles ea unde-i, cu cine, și când o să tragă acasă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu