Cea mai mare boroboață pe care o poți face la bunica și pentru care ești conștient că ai să mănânci priseagă e să te urci în podul casei și să faci farfal din lucrurile păstrate cu grijă acolo.
Bunica a rugat nepoții să
vină azi pe la ea să aibă grijă de păsări, să-i aducă caprele de pe deal, să
închidă pe noapte toate orătăniile, mai în scurt, să fie ordine și să știe
vecinii că este cineva acasă. Da nu știu de ce nepoții ei au alte planuri pentru ziua respectivă.
Mazărea din grădină e dulce și numai bună de mâncat. Da cum s-o mănânci și să nu te fugărești prin cârceii nalți pân la genunchi? Șapoi cine s-o dea toată la pământ jucându-se de-a prinselea dacă nu cei trei? După ce au pus bifă că au gătit treaba în grădină, se mută în bucătăria de vară, în cuhnișoară. S-au luat la întrecere: cine primul găsește ceva de-ale gurii. Pe marginea pliții erau niște plăcințele, încă călduțe, în dulăpior au găsit niște borcane nesmântânite și niște urdă scursă într-un săculteț. Și-au mângâiat burțile și au fugit în garaj, la motocicleta moșului. Au călărit-o în fel și chip, au învârtit ghidonul și s-au tot mocoșit prin jurul ei pân s-au plictisit. În momentul în care au ajuns în mărul din fața casei, pe care-l scuturau de-i cădeau până și frunzele, nu numai merele încă destul de verzi, și-au dat seama că de fapt ar fi mult mai vesel să urce în pod. Știu ei ce-i așteaptă acolo.
Pe rând, unul după altul, au și urcat scara de fier naltă și s-au văzut în gura podului. Au stricat nuci din astea dezbrăcate, așa li se zice, au înfoiet colbul din pod cu mălaiul pregătit pentru mături. Semințe de răsărită mășcate cât unghia au dosit în toate buzunarele. Au lăsat amprente și pe mașina cea veche de scris. Să-i fi văzut bunica cum își băteau joc de ea, precis apuca vreo mătură.
Când au gătit ei tot ce au mai găsit prin pod, hai să coboare. Da să te oprești pe acoperișul casei și să defilezi de acolo de la înălțime e prea ispititor. Au cântat, moda au arătat. Da una dintre nepoate hai s-o emită pe bunica:
-Chiochi Raia, ia uite că ți-s nepoții pe casă. Vezi să nu-ți cadă vo unul! strigă asta mică, ca și cum ar fi vecina. Și tot ea îi răspunde din numele bunicăi cu tot cu grimaze, și mișcări, și voce:
-Eeeeee, tuvam răscrușioiu vostru di copchii, își amuză fata cei doi telespectatori.
Și cătați voi acolo? Tot amu v-ați dat jos.
Și numa se apleacă nepoata și se face că chipurile ia o vargă de jos c-o vede pe bunică sprijinită în poartă cum se amuză de scenele de pe casă. O sfeclit-o săracii nepoți. Pe cât e de veselă bunica, pe atât de bine o să și bată. Să fugă n-au cum, să sară de pe casă nu pot. Mai în scurt, n-au decât să coboare scara gândindu-se la consecințe. Își fac socoteala deamu care o să nimerească primul sub mătura bunicăi, dacă o să poată cumva scăpa și cam câte lipite de fund o să primească.
Și ar suporta ei câte trei-cinci, nu mai multe lipite cu mătura, da bunica n-o scos de la spate mătură, da urzică vie. I-o aliniat în rând și numa atâta le-o spus:
-De câte ori să vă zic că n-aveți ce căuta în pod și pe casă?
Nu s-o auzit jlichi, că urzica mai mult i-o gâdilit, da boșet în ograda ceea o fost pân în seară. Când se opreau din bocit se așezau să-și scarpine genunchii roșii de beșici și continuau iar cu lacrimi și "muzică".
Apoi iaca, numai atunci bunica și-o permis să schimbe tradiționala mătură pe urzică. Tare i-o mai părut rău, da nepoții și pân în ziua de azi îi amintesc:
-Și cum, bunică, ne-ai bătut mata cu urzică vie atunci?
Mazărea din grădină e dulce și numai bună de mâncat. Da cum s-o mănânci și să nu te fugărești prin cârceii nalți pân la genunchi? Șapoi cine s-o dea toată la pământ jucându-se de-a prinselea dacă nu cei trei? După ce au pus bifă că au gătit treaba în grădină, se mută în bucătăria de vară, în cuhnișoară. S-au luat la întrecere: cine primul găsește ceva de-ale gurii. Pe marginea pliții erau niște plăcințele, încă călduțe, în dulăpior au găsit niște borcane nesmântânite și niște urdă scursă într-un săculteț. Și-au mângâiat burțile și au fugit în garaj, la motocicleta moșului. Au călărit-o în fel și chip, au învârtit ghidonul și s-au tot mocoșit prin jurul ei pân s-au plictisit. În momentul în care au ajuns în mărul din fața casei, pe care-l scuturau de-i cădeau până și frunzele, nu numai merele încă destul de verzi, și-au dat seama că de fapt ar fi mult mai vesel să urce în pod. Știu ei ce-i așteaptă acolo.
Pe rând, unul după altul, au și urcat scara de fier naltă și s-au văzut în gura podului. Au stricat nuci din astea dezbrăcate, așa li se zice, au înfoiet colbul din pod cu mălaiul pregătit pentru mături. Semințe de răsărită mășcate cât unghia au dosit în toate buzunarele. Au lăsat amprente și pe mașina cea veche de scris. Să-i fi văzut bunica cum își băteau joc de ea, precis apuca vreo mătură.
Când au gătit ei tot ce au mai găsit prin pod, hai să coboare. Da să te oprești pe acoperișul casei și să defilezi de acolo de la înălțime e prea ispititor. Au cântat, moda au arătat. Da una dintre nepoate hai s-o emită pe bunica:
-Chiochi Raia, ia uite că ți-s nepoții pe casă. Vezi să nu-ți cadă vo unul! strigă asta mică, ca și cum ar fi vecina. Și tot ea îi răspunde din numele bunicăi cu tot cu grimaze, și mișcări, și voce:
-Eeeeee, tuvam răscrușioiu vostru di copchii, își amuză fata cei doi telespectatori.
Și cătați voi acolo? Tot amu v-ați dat jos.
Și numa se apleacă nepoata și se face că chipurile ia o vargă de jos c-o vede pe bunică sprijinită în poartă cum se amuză de scenele de pe casă. O sfeclit-o săracii nepoți. Pe cât e de veselă bunica, pe atât de bine o să și bată. Să fugă n-au cum, să sară de pe casă nu pot. Mai în scurt, n-au decât să coboare scara gândindu-se la consecințe. Își fac socoteala deamu care o să nimerească primul sub mătura bunicăi, dacă o să poată cumva scăpa și cam câte lipite de fund o să primească.
Și ar suporta ei câte trei-cinci, nu mai multe lipite cu mătura, da bunica n-o scos de la spate mătură, da urzică vie. I-o aliniat în rând și numa atâta le-o spus:
-De câte ori să vă zic că n-aveți ce căuta în pod și pe casă?
Nu s-o auzit jlichi, că urzica mai mult i-o gâdilit, da boșet în ograda ceea o fost pân în seară. Când se opreau din bocit se așezau să-și scarpine genunchii roșii de beșici și continuau iar cu lacrimi și "muzică".
Apoi iaca, numai atunci bunica și-o permis să schimbe tradiționala mătură pe urzică. Tare i-o mai părut rău, da nepoții și pân în ziua de azi îi amintesc:
-Și cum, bunică, ne-ai bătut mata cu urzică vie atunci?
Comentarii
Trimiteți un comentariu