Telefonul Varvarei o început a suna azi prea cu noaptea în cap. Da până o ajuns ea în tindă și până și-o șters mâinile de pește prăjit nu mai zârnăia. Taman și-o potrivit baticul, s-o uitat pe geam dacă nu-i a ploaie azi, să știe dacă să se apuce de spălat și s-o întors înapoi la plită. Când o apucat furculița să vadă dacă peștele nu trebuie întors pe cealaltă parte iar începe dârdala ceea, pe care Ghena n-o suferă nici măcar când îl sună mam`sa. Și cum să nu se enerveze Varvara și să tremure, când știe că dacă sună mai mult de două ori vine Ghenuță și-l trântește jos.
O ajuns într-un suflet în tindă și o apucat furca telefonului, crucindu-se în sinea ei ce nebun mai sună la ora asta și ce vrea. Da din mahala din vale suna cumătra Angela să-i amintească că azi îi 8 martie și că nu cumva să se apuce de gătit.
-Angelă, zău că nu ești teafără, îi răspunde femeia supărată. Cum să las mâncarea baltă și să merg cu tine la piață? Vrei nebunu` ista să mă ajungă din urmă cu tigaia cu tot cu pește și să mi-l dea în frunte?
-Oooof, fa Varvară. Parcă te învăț și parcă îți spun, da tot prostuță rămâi, i se tânguie cumătra. Îi zici că eu te-am chemat să mă ajuți să pun niște perdele și gata, ce așa complicat aici?
-Da și tu crezi că Ghenuță mai știe de 8 martie? El crăpăt la timp să aibă și de băut dacă ar fi, că mai niș eu nu i-aș trebui, aproape începe a plânge Varvara.
-Cumătră, în 15 minute ești la mine. Nu mă interesază nică, punctează asta mai tare din fire și mai îndărătnică în fața bărbatului ei.
Da Varvara parcă și de Ghenuță al ei se teme, dar nici s-o supere pe cumătra Angela nu poate. O stins frumușel plita, o pus capac peste pește și o lăsat un bilețel.
”Ghenuță, eu am plecat o fugă la cumătra Angela, s-o ajut să pună niște perdele. Dacă ț-o fi foame, pornește focu și mai lasă vreo opt minute peștele cela și mănâncă. Vin repede înapoi.”
Frumos scria pe bilețel că Varvara se întoarce repede, dar când ajunge în mâinile Angelei nu mai scapă așa ușor. Ele, ca între femei, au mai stat de vorbă. Apoi Angela o scos niște vin, că motiv era, i-o arătat Varvarei niște fuste, șapoi s-o lăudat ce cadou o să-i aducă diseară bărbatul. Și din una în alta, Varvara se scapă cu vorba că are doar o tigaie la casă și aceea cu torțile rupte și arde mâncarea.
-Da eu ce, degeaba am zis să mergi cu mine la piață? o întreabă cumătra pe femeia lui Ghena.
-Eeei, Angelică. Dacă niș bani nu pre am, și niș Ghenuță nu-mi dă voie să cumpăr una nouă. Zice că banii trebuie investiți în gospodărie, nu în hârburi pentru gătit.
-Să-i spui că-i prost, Varvară. Hai să-ți cumpărăm tigaie de 8 martie. Parcă văd că alt cadou de la dânsu nu primești.
O fost la piață. Tigaie o cumpărat. Cadou și-o făcut de sărbătoare. S-o întors și acasă. Numai că puțintel mai târziu decât îi promisese lui Ghena în colțul cela de ziar. S-o proptit întâi în prag să se gândească cum să-i zică de tigaie. Da când să treacă de tindă, o văzut lângă telefon un păhăruț cu ghiocei și tuhma i s-o înmuiet călcâile. Îi cam hăbăuc Ghena alei și nici pe departe romantic, dar s-o bucurat enorm de acei ghiocei. O prins la curaj, s-o înseninat la față, și-o ordonat cuvintele și o pășit cu capul sus în cameră. O apucat numai să scoată tigaia din tolbă și să i-o arate.
-Tuț duhu măti di fumei! Tu te-i dus după tigaie ori să pui perdele la cumătră`ta? o zgherat o dată Ghenuță la Varvara. După care s-o auzit cum se lipește tigaia de fruntea Varvarei. Ghena o ieșit și o trântit ușa tare enervat.
O rămas Varvara în mijlocul casei cu o mână ținându-și cucuiul și cu una ștergându-și ochii, cu tigaia undeva aruncată și cu ghiocei în pahar de 8 martie.
x
Comentarii
Trimiteți un comentariu