Vin sărbătorile. Bunul și buna vor avea planuri pentru seara de revelion și pentru ultima zi din decembrie. Întâi vor găti lemnele de foc și vor termina treaba pe afară, va fi ceva de-ale mâncării, cât pentru patru oameni. Îl vor chema pe nea` Costică cu garmoșca și soția în ospețe. Vor bea un păhăruț pân pe la 10 și vor privi televizorul, încă alb-negru, cu linii întrerupte prin mijlocul ecranului. A doua zi dimineața, viața va continua exact ca dinainte de momentele mai sus pomenite.
Vor telefona copiilor. Cei din urmă vor invoca motive din care, cu mare regret, nu vor putea ajunge acasă. Le vor transmite că biletele-s prea scumpe din Londra, că strănepoata e bolnavă. Unuia dintre copii serviciul nu-i va permite să-și ia vacanță de sărbători. Doi nepoți, care învață la Iași, promit că ajung de Crăciun în sat. Fata mai mare, căsătorită în satul vecin, își va aștepta copila, așa că nu va veni nici ea la mama.
Dar planul celor plecați avea să fie altul: de la mic la mare și de la copii la strănepoți, toți vor fi acasă.
Au fost împărțite până și cadourile: cei din Italia vor aduce produsele pentru masa de sărbătoare; băieții din Londra vor cumpăra motor și pompă pentru apă; studenții aduc de peste Prut bradul; din satul vecin o să vină sarmalele și alte gustoșenii direct din ceaune. Nepoții mai mari au luat pentru bunei ciupici călduți de iarnă și pâsle pentru gospodărit pe afară. Strănepoții sunt cadouri aparte, pentru că pe unii dintre ei nu i-au văzut decât la monitor.
Au să fie toți grămadă. Mai mult de 15 la număr. Au să umple ograda cu mașini, casa cu lucruri, cutii, jucării și haine de schimb pentru cele câteva zile. Toate cele opt camere din căsoaia bunicăi vor reînvia. Buna le va deschide larg ușile. Fetele vor schimba albiturile de pe cele trei paturi din fier. Ei vor trage apa la robinet și vor tăia niște lemne.
În camera de la vale, pe care toți așa o numesc încă de când erau mici, se va aprinde focul, lucru care n-a mai fost făcut hăăăăt de când. Va avea loc o excursie pe lejanca bunicilor și nepoții se vor juca pe cuptor, care în planurile copiilor demult ar fi fot stricat. Din casa mare va fi adusă masa. Va fi desfăcută. Se va instala repede bradul. Se vor pune cadourile. Vor ajunge și copiii de prin vecinătate cu mâncarea gata.
Vor curge lacrimi. Multe și amare. Vor fi șiroaie și puțin mai dulci. Se vor cuprinde rudele în cruce. Se vor pupa să spele dorul de pe obraji. Își vor aminti cum au dat foc la paie, cum mâncau șapte dintr-o ciocolată ori cum scriau pe poartă că părinții erau plecați de acasă. Bunica le va încurca numele, deopotrivă pe cele ale copiilor, nepoților sau strănepoților. Vor râde din suflet și în hohote, exact ca pe vremurile din copilărie.
Va urma apoi o poză de familie, mai concret, una făcută su selfie-stickul, în care bătrânii vor sta pe scăunele, cei mici- jos, cu jucării. Fetele alături de soți, băieții lângă nurori, unii dintre copii în brațe, alții, mai nalți decât părinții, vor cuprinde umerii calzi.
Cei mici vor adormi care și pe unde vor apuca. Grupul se va dispersa. Bunelul va lua băieții să le arate cum a clădit în sarai, ce face porcul care e bun de tăiat și ce provizii de lemne mai au. Ele vor strânge masa. Vor bârfi și vor povesti care și de prin țările de unde vin. Bunica va adormi nepoții. Se va uita la ei conștientă că-i vede pentru o frântură din alți cel puțin trei ani și va încerca să le memorizeze trăsăturile.
Lumina din camera dinspre drum va arde mult după ora două. Se vor culca cam câte patru în pat. Unii, mai nostalgici, vor împărți cuptorul fierbinte cu părinții. Următoarele două zile vor fi la fel de încărcate de emoții. După asta va urma momentul în care se vor strânge lucrurile, din beci vor fi scoase borcane, va veni un val de cuprins, unul de plâns și cel din urmă cu dorul de luat de acasă, de la mama din pestelcă și din buzunarele tatei.
Vor rămâne cărunții într-o seară de iarnă la lumina lămpii, cu chipul îndreptat spre geam și cu ochii care străbat perdelele și merg în rând cu copiii pe la aeroport, gară, ori pe autostrăzi. Din stânga îi va privi Sfântul Spiridon. Îi va întreba ce-a fost mai dureros: despărțirea după cele trei zile ori dorul celor câțiva ani, care era online mai tot timpul. A doua zi vor găsi jucării uitate, covoare deșternute, albituri grămadă într-un colț de pat și alte urme de-ale celor dragi. Și numai grijile, uituce pentru câteva momente, vor porni spre ei din capătul de unde au și rămas.
Comentarii
Trimiteți un comentariu